Există în lume numeroase grupuri etnice, unde atingerea vârstei de 100 de ani este un fenomen obişnuit. Trăiesc alături mame, copii şi nepoţii acestora. Care poate fi secretul lor şi cum îşi pot conserva sănătatea timp îndelungat? Secretul lor de fapt nu este un secret.

Rămâi frumoasă cu ajutorul antioxidanţilor
Pentru explicarea proceselor de îmbătrânire există o serie de teorii. Unele se ocupă de modificările genetice, altele de cele ale sistemului nervos şi implicit ale hormonilor, altele studiază modificările celulelor datorate factorilor interni şi externi. Fiecare teorie în parte ajunge la concluzia că îmbătrânirea organismului şi implicit a pielii este un proces ireversibil şi ca să aflăm adevărul, ar trebui să elaborăm o singură teorie, folosind câte ceva din fiecare teorie existentă. Dar să vedem faptele!

Îmbătrânirea genetică (teoria telomerică)
Dr. Alexis Carrel şi Dr. Leonard Hayflick au cercetat procesul de îmbătrânire genetică, adică modificările survenite prin divizia celulară. Carrel a menţinut în condiţii artificiale mai bine de 34 de ani celule de animale, protejându-le împotriva oricăror influenţe. Hayflick a studiat capacitatea de divizare a celulelor obţinute de la indivizi de vârste diferite şi a constatat că celulele obţinute de la indivizi mai tineri se divizează de 60 de ori, iar cele obţinute de la indivizi mai bătrâni se divizează de mult mai puţine ori. Odată cu scăderea capacităţii de reproducere a celulelor scade şi capacitatea de regenerare a organismului, procesul după un timp devine critic, apoi îmbătrânim definitiv.

Teoria neuroendocrină a îmbătrânirii
Dr. Vladimir Dilman a cercetat schimbările neurologice şi hormonale ale organismului. A constatat că pe când legătura dintre sistemul nervos şi producerea hormonilor în organismele tinere funcţionează perfect, odată cu îmbătrânirea organismului această comunicare devine inexactă. La început intervin doar inexactităţi mai mici, apoi după un timp, acestea devin din ce în ce mai mari, astfel organismul îşi pierde capacitatea de regenerare. Exactitatea comunicării dintre sistemul nervos şi cel hormonal este influenţată de modificările organelor, ţesuturilor conexe. De exemplu, scade numărul fibrelor nervoase şi greutatea creierului. Aceste procese pot avea legătură cu îmbătrânirea genetică, dar au influenţă directă şi asupra sistemului neuroendocrin.

Teoria radicalilor liberi
În cercetările Dr. Denham Herman şi-au găsit locul cele mai importante domenii de cercetare a procesului de îmbătrânire ale sec. XXI. – radicalii liberi şi antioxidanţii care au capacitatea de a le neutraliza. Conform cercetărilor lui Herman în procesele de consum de energie apar compuşi cu durată scurtă de viaţă, dar cu capacitate pronunţată de reacţie, aşa numiţii radicali liberi, care sunt molecule înalt reactive cu un electron impar (sau "liber"). De fiecare dată când un radical liber atacă o moleculă normală pentru a-i sustrage un electron, molecula îşi modifică în urma acestui proces proprietăţile iniţiale, transformându-se la rândul ei în radical liber. O celulă mutilată în acest fel la nivel molecular îşi pierde funcţiile de bază, transformându-se într-o sursă de noi radicali liberi, gata să atace alte celule şi denaturându-le funcţiile. Radicalii liberi provin în primul rând din procesul de asimilare de energie a celulelor, astfel au legătură strânsă cu caloriile introduse în organism, de la procesele de oxidare derulate în organism pe fond de stres şi stări emoţionale negative, dar şi de la toxicele de tot felul provenite din exterior şi ajunse în corp pe diferite căi. Radicalii liberi pot fi ţinuţi însă în frâu. Cum?

Există popoare, grupuri etnice la care, datorită mediului în care trăiesc, dar şi datorită regimului lor de viaţă, durata de viaţă poate ajunge la 100 de ani. Secretul constă în modul lor de viaţă, aceşti indivizi consumă alimente mai puţine decât este necesar, astfel rezultă un deficit de calorii, consumă energie mai puţină, rezultând astfel mai puţini radicali liberi. Datorită modului liniştit de viaţă, nu sunt expuşi la stres – alt factor care influenţează producerea radicalilor liberi. Cei mai longevivi sunt cei din Okinawa, unde procentul celor care ajung la 100 de ani este mare.

Deci: cheia poate fi asigurarea unui mediu antioxidant (ce neutralizează radicalii liberi), astfel este nevoie de un mod de viaţă lipsit de stres şi o alimentaţie bazată pe produse naturale, bogate în vitamine şi antioxidanţi, respectiv eliminarea factorilor externi nocivi (radiaţii UV, cosmetice etc.). Nu este indiferent ce mâncăm şi cât mâncăm. Trebuie să ţinem cont şi la ce ne expunem pielea.

Îmbătrânirea genetică şi neuroendocrină poate fi întârziată doar parţial. Însă ne putem lupta eficient împotriva radicalilor liberi.